Ministerul Sănătăţii organizează la data de 12 aprilie 2011 examen pentru obţinerea atestatelor de studii complementare pentru medici, medici dentişi şi farmacişti. (...)

  

    Din variatul cuprins al revistei DIABETES CARE – ediţia în limba română, nr. 3/2010, semnalăm două articole originale: Eşecul secundar al monoterapiei cu metformin în practica clinică (Jonathan B. Brown şi colab., SUA). Studiul a cuprins 1.799 de pacienţi cu DZ tip 2, care în doi ani şi-au redus hemoglobina A1C la <7% după iniţierea monoterapiei cu metformin ca primul medicament antihiperglicemic. Au fost evaluate toate valorile A1C înregistrate în 2–5 ani de urmărire şi a fost definit eşecul secundar ca o valoare A1C ulterioară ≥7,5% sau adăugarea ori înlocuirea cu un alt agent antihiperglicemic. Concluzia: deşi eşecul monoterapiei cu metformin poate apărea mai repede în practică decât în studiile clinice, iniţierea acesteia precoce după diagnosticarea DZ la o valoare a A1C redusă ar putea menţine funcţia β-celulară, prelungi eficacitatea metformin, reduce impactul hiperglicemiei pe termen lung şi preveni complicaţiile diabetice.

 

    Academia Română organizează studii de doctorat în 13 domenii fundamentale de ştiinţă, având asigurată coordonarea ştiinţifică a celor 1.300 de doctoranzi de către 175 de conducători de doctorat, din care 33 sunt academicieni. De asemenea, cele 60 de institute de cercetare ale Academiei Române oferă cadru propice de cercetare şi pentru doctoranzii din alte instituţii organizatoare de studii de doctorat.

    Pornind de la necesitatea compatibilizării studiilor universitare româneşti cu cele din aria europeană a învăţământului superior, Academia Română consideră că integrarea studiilor de doctorat în corpul noii Legi a Educaţiei Naţionale reprezintă un pas important pentru creşterea contribuţiei instituţiei academice la formarea elitelor româneşti înalt calificate. (...)

     În prezent, cancerul este cea mai frecventă afecţiune în patologia umană, şi în ciuda eforturilor majore întreprinse în sensul diagnosticului precoce şi al terapiei adjuvante, incidenţa sa, precum şi mortalitatea specifică sunt în continuă creştere. Totuşi, în ultima decadă s-au realizat progrese majore în domeniul cunoaşterii mecanismelor fundamentale implicate în geneza, progresia şi metastazarea celulelor tumorale, precum şi în identificarea şi introducerea în practica medicală a unor substanţe cu efect antiproliferativ. Literatura de specialitate abundă de date referitoare la particularităţile patologice, genetice şi moleculare ale celulelor tumorale, precum şi asupra interrelaţiilor celulelor neoplazice cu micromediul realizat de organismul-gazdă. Aceste investigaţii – prin numărul mare şi diversitatea lor – creează adesea impresia unui joc de puzzle ale cărui piese sunt răspândite în dezordine pe masă. Profesorul Dorin Corneliu Olinici are marele merit a fi pus aceste piese la locul lor firesc, prin monografia de excepţie publicată recent la Editura Medicală, intitulată BIOLOGIA CELULARĂ